Treceți la conținutul principal

Postări

Patricia Lidia: „Mulți nu înțeleg că, de fapt, cititul nu e hobby, ci stil de viață.”

Când îți faci timp, îți place să stai de vorbă cu oameni de la care ai ce învăța, de la care nu ai cum să consumi non-informație și care, poate, te vor motiva pe tine și pe ceilalți. Patricia Lidia, pe care cred că o știți din multe locuri, despre care veți afla în cele ce urmează, este un astfel de om luat la întrebări despre tot ce face pentru ea, pentru comunitate și pentru oameni în general.
Muncă, Asociația Bastionul ArtLitTim, cluburile de lectură de la Penitenciarul Timișoara, scris, citit mult, copil mic, Asociația Ador Copiii. Când și cum poți să le faci pe toate? Ai cumva un planner zilnic pe care-l respecți cu sfințenie sau cum funcționezi? Vai, cât îmi place să mă laud despre cât de organizată sunt! :) măcar e adevărat și se observă din câte activități MĂ LAUD că fac! Îmi place să cred despre mine că sunt o persoană pragmatică, organizată. Mă folosesc din plin de resursele tehnologiei moderne ca să reușesc să fac în 10 ore cât alții în 24. Nu sunt eu cea mai bună și harnică …
Postări recente

Adolescenții și monștrii din Verity: o carte în care nu te simți în siguranță

Am citit pe nerăsuflate frumoasa carte Acest cântec neîmblânzit, prima parte a duologiei Monștrii din Verity, a cărei continuare apare tot în 2017 la editura Herg Benet. Ca idee generală, e relativ asemănătoare cu Anomalii: aparențele pot induce în eroare, ba pare chiar că asta e treaba lor, împărțirea lumii în buni și răi este cea mai mare eroare pe care o poți face și până și monștrii au inimă, spre deosebire de unii oameni. Și cel mai important: iubirea nu ține niciodată cont de granițele impuse de ceilalți. Adesea, nici de cele autoimpuse.
Verity este fostul mare oraș, acum divizat, în care se întâmplă acțiunea. Aici trăiesc trei tipuri de monștri: Corsai, Malchai și Sunai, fiecare tip de monstru ia naștere în urma unui act de violență de un anume grad de gravitate. Adolescenții sunt comparați cu monștrii, iar asta mi-a plăcut teribil, pentru că atât unii, cât și ceilalți, „gândeau și acționau în grup”.
În cartea asta, monștrii își doresc să fie oameni și oamenii ajung mai rău decât…

Cartea lui Dan Sociu, „Combinația” Soarelui ascuns la umbră

Născut în 1978, la Botoșani, Dan Sociu este unul dintre scriitorii contemporani pe care am ajuns să-i îndrăgesc încă de la primele pagini citite. Am cochetat cu poezia sa, apoi primul roman pe care (i) l-am citit a fost Combinația.

Am tras draperiile, m-am ascuns de căldura de afară și-am rămas citind pe nerăsuflate. Scrierea este clară, pe față, fără perdea. Dan Sociu își ține scriitorul în alertă, curios ca într-o sală de cinema când urmărește un film bun - pentru că romanul Combinația ar putea fi cel puțin un film de scurtmetraj. 
Autorul este ca un regizor care se plimbă pe scenă știind ce vrea să surprindă și cum să nu își plictisească publicul. Deși scurt, având 100 de pagini, romanul nu este unul ușor pentru publicul neavizat pentru că acțiunea este o combinație de secvențe politico-sociale și erotico-economice și este îmbibată în aluzii, în special politice, care mai de care mai piperate.
Deși nu-s atât de implicată în politica noastră actuală, deloc sau prea puțin diferită …

Mulțumesc, nu vreau să-mi tratez dependența de Goodreads!

Pe vremea mea, ca să încep cu introducerea tuturor poveștilor bune (a se citi „mai degrabă penibile”) nu exista Facebook sau Goodreads și nici de internet n-am prea avut parte decât la liceu. Și-atunci rar și puțin, că n-aveam ce să fac cu el. Așa că, mă scuzați de această odioșenie, dar am reușit cumva să citesc fără să mă laud cu asta pe alți pereți. În afară de colegele de bancă din liceu, Raluca și Roxana, care mă vedeau citind pe sub bancă (mereu la orele de română sau engleză, unde aveam habar de lucruri, nu la matematica la care holbam ochii cât pepenii, doar-doar oi pricepe și eu ceva, măcar azi, măcar din problema asta, măcar din exercițiul următor).
Abia târziu am realizat că Facebook, de exemplu, poate fi mai mult despre promovarea unor lucruri pe care le faci sau în care crezi și mai puțin despre „heyy, păpușe, hai l-a o kafea?!..”. Și tot târziu mi-am dat seama, într-un interval de câteva secunde, că Goodreads este o dependență aproape la fel de mare ca aia de cărți. Pe ca…

„Anomalii” sau ce se întâmplă când lumea pe care o știm e înlocuită malefic

Îmi plac distopiile. Îmi plac posibilitățile post-apocaliptice. Îmi place să-mi imaginez worst case scenario pentru că eu cred că, mai devreme sau mai târziu, tot ajungem acolo. Chiar acolo, la varianta cea mai rea dintre toate cele posibile.
Nu vreau să amintesc acum de convingerile mele paranoide, nu vreau să mă leg de coaliții, de prevestirile din Povestea Slujitoarei, de exemplu, sau de cele din Oryx și Crake sau din O mie nouă sute optzeci și patru sau din atâtea altele, care-n ultimii ani parcă se materializează în fața ochilor noștri cu o rapiditate mai mare decât cea cu care ai spune: „ce naiba s-a întâmplat cu drepturile omului?”.
Anomalii, apărută în 2017 la Herg Benet, e despre speranțele și așteptările oamenilor, mai ales cele ale adolescenților, toate acestea versus realitatea în fața căreia se trezesc, de cele mai multe ori siderați, îngroziți să afle că sunt altfel decât credeau. În acest caz, într-o lume post-dezastru, supraviețuirea înseamnă supunere și acceptarea orbea…

Desirée Halaseh: „Am timp să citesc, să scriu, să-mi pun întrebări, să găsesc răspunsuri. În fiecare zi.”

Cum am putea să ne formăm o imagine clară asupra propriei persoane dacă nu simţim nevoia frecventă de a interacţiona cu cei din jurul nostru? Primul pas este să abandonăm mediul steril pe care ni-l oferă spaţiul corporatist şi să ne luăm un rucsac.
Am rugat-o astfel pe Desirée Halaseh să ne împărtăşească câteva idei, spunându-ne cum s-a vindecat de prejudecăţile omului alb şi cum a început să nutrească adevărate idelauri, dincolo de spaţiile pe care şi le impunea. A călătorit în India, Togo, Iordania, Indonezia, Thailanda, Turcia, China, Hong Kong şi Cuba. Este colaborator National Geographic Traveler şi călător. Dacă vreţi, este o Alexandra David-Neel, dar mult mai umană şi plină de candoare.
Am savurat volumul său despre călătoriile din India, Spațiul dintre nori. Cu rucsacul prin India, despre care am scris aici. Mai întâi datorită faptului că am simţit-o aproape prin prisma spiritului ei aventurier şi apoi fiindcă mi-am zis că nu trebuie să suspend planul de întrebări ce va avea să-…

Sindromul Stockholm, iubire și un strop de moarte

Dacă ți-a plăcut Gone Girl, o să-ți placă și Fata cea bună! Așa mi s-a spus, așa spun și eu mai departe acum, când m-am convins că așa e. Fata cea bună a apărut în 2017 la editura Herg Benet, în colecția Passport, și e atât de faină încât sunt convinsă că va fi bestseller anul acesta.