Vânzătoarea se plimbă prin magazinul ei cu chestii și mai strânge câte o gumă lăsată pe vreo margine de raft de câte un dobitoc, mai adună șervețelele sau ambalajele de bomboane lăsate de plozii needucați. Și brusc vede pe jos chestia din imagine. Iar de aici viața i se schimbă.
Se schimbă pentru că începe să se gândească la filmul unor evenimente ce vor fi detaliate mai jos, după cum urmează.
Să ne imaginăm o zi din viața acestui om trist care a făcut ca banul semi-adevărat să devină realitate. Să-i spunem PiaristulAdevărului acestui om.
Deci se trezește PiaristulAdevărului într-o dimineață și, printre înghenuncheri simbolice și cruci și spălat pe dinți (asta dacă nu contravine vreunui sfat biblic - că by the way, nu am văzut în Biblie să zică să-ți speli clonții, deci e posibil să fie cam păcat), decide că gata, a încercat prea mult să vindece lumea de păcat numai cu vorba bună. De acum poate fi momentul pentru trecerea la un fel de păcăleală. Dar din aia așa de inteligentă că omul complet inteligent și matur se va pișa pe el când își va da seama de manipularea înspre numele lui dumniezo al cărei victimă a căzut.
Și pac, iese bancnota cu 20 de fucking HERO! Că păcătosul cretin, care e musai obsedat de bani (de parcă nu poți disprețui și credința, și ideea de divinitate în mod absolut egal), va vedea chestia asta pe jos, lăsată fix așa, neglijent, în locuri banale, și se va mântui imediat ce despăturește banul și vede că e despre viața veșnică, no currency involved but your soul, huh?
Omul ce va fi al Domnului află, deci, că ceea ce pare a fi ban, dar nu este actually - aia e „singura cale spre cer”. Singura cale spre cer care presupune 20 heroes, nu numai unul. Fi-ne-ar monoteismul polifonic să ne fie!
Deci toată treaba asta este exact definiția lipsei de ocupație în stadiu grav rău de tot. Cum naiba să nu-ți găsești ceva de făcut, orice, ceva mai bun decât să tipărești niște bani falși, dar nu tocmai bani, că tu vrei să transmiți un mesaj, vrei să faci dihotomie acolo, vrei să fie juxtapunere de acțiuni - dar și de scopuri, vrei să filosofezi aiurea despre Cristos și bani când, cel mai probabil, pe ambele le înțelegi la fel de puțin încât, cel puțin pentru tine, PiaristulAdevărului, n-ar trebui să reprezinte o amenințare.
Și da, e fucking creepy să faci asta. De când pungile de chips ne mint că găsim bani înăuntru, nimeni nu mai crede nici în zecile de euro care plutesc așa, pe stradă, pe dușumeaua magazinelor, prin orice alt loc, de fapt.
Sunt atât de multe lucruri greșite în chestia asta încât aș putea scrie 20 de hero-pagini despre. Dar nu merită efortul. Iar finalul, „Bine ai venit în Cer!”, este complet tâmpit. PiaristulAdevărului, te rog să te dai cu capul de ceva zimțat de 20 de ori pe zi, în serii de câte 20, pentru următorii 20 de ani. Amin ție!
Să ne imaginăm o zi din viața acestui om trist care a făcut ca banul semi-adevărat să devină realitate. Să-i spunem PiaristulAdevărului acestui om.
Deci se trezește PiaristulAdevărului într-o dimineață și, printre înghenuncheri simbolice și cruci și spălat pe dinți (asta dacă nu contravine vreunui sfat biblic - că by the way, nu am văzut în Biblie să zică să-ți speli clonții, deci e posibil să fie cam păcat), decide că gata, a încercat prea mult să vindece lumea de păcat numai cu vorba bună. De acum poate fi momentul pentru trecerea la un fel de păcăleală. Dar din aia așa de inteligentă că omul complet inteligent și matur se va pișa pe el când își va da seama de manipularea înspre numele lui dumniezo al cărei victimă a căzut.
Și pac, iese bancnota cu 20 de fucking HERO! Că păcătosul cretin, care e musai obsedat de bani (de parcă nu poți disprețui și credința, și ideea de divinitate în mod absolut egal), va vedea chestia asta pe jos, lăsată fix așa, neglijent, în locuri banale, și se va mântui imediat ce despăturește banul și vede că e despre viața veșnică, no currency involved but your soul, huh?
Omul ce va fi al Domnului află, deci, că ceea ce pare a fi ban, dar nu este actually - aia e „singura cale spre cer”. Singura cale spre cer care presupune 20 heroes, nu numai unul. Fi-ne-ar monoteismul polifonic să ne fie!
Deci toată treaba asta este exact definiția lipsei de ocupație în stadiu grav rău de tot. Cum naiba să nu-ți găsești ceva de făcut, orice, ceva mai bun decât să tipărești niște bani falși, dar nu tocmai bani, că tu vrei să transmiți un mesaj, vrei să faci dihotomie acolo, vrei să fie juxtapunere de acțiuni - dar și de scopuri, vrei să filosofezi aiurea despre Cristos și bani când, cel mai probabil, pe ambele le înțelegi la fel de puțin încât, cel puțin pentru tine, PiaristulAdevărului, n-ar trebui să reprezinte o amenințare.
Și da, e fucking creepy să faci asta. De când pungile de chips ne mint că găsim bani înăuntru, nimeni nu mai crede nici în zecile de euro care plutesc așa, pe stradă, pe dușumeaua magazinelor, prin orice alt loc, de fapt.
Sunt atât de multe lucruri greșite în chestia asta încât aș putea scrie 20 de hero-pagini despre. Dar nu merită efortul. Iar finalul, „Bine ai venit în Cer!”, este complet tâmpit. PiaristulAdevărului, te rog să te dai cu capul de ceva zimțat de 20 de ori pe zi, în serii de câte 20, pentru următorii 20 de ani. Amin ție!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Tu ce părere ai?