Treceți la conținutul principal

Cea mai scumpă carte din lume - „De ce fierbe copilul în mămăligă”, Aglaja Veteranyi


Aglaja Veteranyi. De ce fierbe copilul în mămăligăApărută în 1999 în limba germană și tradusă la noi de Nora Iuga și apărută în 2002, respectiv reeditată în 2003, 2013 și 2016.
O carte cu un preț foarte mic și pe care foarte puțini și-ar permite să o cumpere dacă am trăi într-o lume în care valoarea cărții să fie direct proporțională cu prețul. Pentru mine, în această perioadă a vieții mele, De ce fierbe copilul în mămăligă este cea mai scumpă carte din lume.


La început este specificat că această carte este un roman. Dar cred că la fel de bine poate fi citită și ca poem, ca autobiografie în versuri, ca un „roman poetic” sau „poem romanesc”. Chiar poate fi orice vrei tu să fie.
Este un hibrid, de fapt, unul extraordinar și reușit, care nu poate provoca altceva decât uimire și admirație! Uite cât de bine i-a ieșit!


Naratoarea, o fetiță cu puțin peste 10 ani, rememorează fuga familiei din România, problemele cu care aceștia se confruntă în străinătate - unele dintre cele mai grave fiind „interne”: există riscul ca oricare alt român întâlnit acolo să fie securist, traiul prin camere de hotel nu ajută deloc la stabilitatea familiei de circari, încăierările dintre părinți și ulterioara despărțire induc constant în eroare pe cele două fiice și le reconfigurează periodic destinele.
Cumva, cartea în sine portretizează un circ grotesc în care personajele și situațiile se amestecă dizgrațios într-o stare ce seamănă a delir. Aspectul acesta de circ m-a dus cu gândul la American Horror Story, la cât de logic și totuși inuman poate fi un anume făgaș al vieții.


Dacă ar fi să îmi aleg citatul preferat, aș selecta toată cartea, de la un capăt la celălalt.
Dacă ar fi să mă nasc din nou și să aleg cine să fiu, aș opta fără ezitare pentru Aglaja - nu uit de ce spuneam acum un an aici, când apăruse Supunere.
Dacă ar fi să fiu o carte, aș vrea să fiu chiar cartea asta.
Și de nu se poate nimic din toate acestea, măcar copilul ce fierbe în mămăligă să fiu - aș ști de ce.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alegoria experienței literare profunde - Rui Zink, „Cititorul din peșteră”

Sunt convinsă, 100% convinsă că, dacă aș fi citit cartea asta în urmă cu câțiva ani, deloc nu mi-ar fi plăcut. Și sunt la fel de sigură că, dacă o voi citi peste încă vreo 10-20 de ani - că mai mult nu apuc eu să trăiesc - mi se va părea chiar mai inteligentă decât acum. Explicația e simplă: cartea asta e despre cărți, citit, scriitori (mai puțin), cititori (mai mult), minunata experiență a cititului, a descoperirii ideilor, a dezvoltării capacității de a-ți imagina, de a transforma informația în imagini colorate și liniștitoare sau, dimpotrivă, care instigă. Iar e xperiența literară dobândită după zecile (oare sutele?) de cărți citite în ultimii ani este cea care m-a făcut să văd Cititorul din peșteră , măcar parțial, așa cum merită.

Adolescența fără prieteni și găurile negre ale singurătății

Inima mea și alte găuri negre sau cum Aysel, o adolescentă, își plănuiește sinuciderea. Suferă de depresie și, mai ales, suferă pentru că ceilalți nu-i înțeleg depresia. Își pune singură pe umeri o vină care nu-i aparține, dar crede că e misiunea ei să scape lumea de cine crede ea că este.

Invazia psihică ce nu se oprește la prima țigară aprinsă - „Omul duplicat”, José Saramago

Omul duplicat , cartea portughezului José Saramago, caută să îşi impună originalitatea.  Este o carte aparent ostilă pe care ajungi să o consumi cu aviditate şi care te face să rămâi perplex. Are dimensiunile unei invazii psihice căreia nu i te poţi opune; un thriller care nu se opreşte nici la prima ţigară aprinsă după ce ai citit-o.