Treceți la conținutul principal

Mulțumesc, nu vreau să-mi tratez dependența de Goodreads!

Pe vremea mea, ca să încep cu introducerea tuturor poveștilor bune (a se citi „mai degrabă penibile”) nu exista Facebook sau Goodreads și nici de internet n-am prea avut parte decât la liceu. Și-atunci rar și puțin, că n-aveam ce să fac cu el. Așa că, mă scuzați de această odioșenie, dar am reușit cumva să citesc fără să mă laud cu asta pe alți pereți. În afară de colegele de bancă din liceu, Raluca și Roxana, care mă vedeau citind pe sub bancă (mereu la orele de română sau engleză, unde aveam habar de lucruri, nu la matematica la care holbam ochii cât pepenii, doar-doar oi pricepe și eu ceva, măcar azi, măcar din problema asta, măcar din exercițiul următor).

Abia târziu am realizat că Facebook, de exemplu, poate fi mai mult despre promovarea unor lucruri pe care le faci sau în care crezi și mai puțin despre „heyy, păpușe, hai l-a o kafea?!..”. Și tot târziu mi-am dat seama, într-un interval de câteva secunde, că Goodreads este o dependență aproape la fel de mare ca aia de cărți. Pe care nu vreau să o tratez, nu vreau nici măcar să o temperez. Vreau să fie acolo și să mă scufund în profilul meu de Goodreads de fiecare dată când outside world e prea mult. Adică destul de des.

Acum, Goodreads e ca intratul în dulap: ajung pe tărâmul fermecat și zăbovesc mult, chiar foarte mult pe acolo. Sigur, nu-mi mai amintesc tot ce am citit până la a avea contul de Goodreads, nu mai știu nici unele dintre cărțile care acum ar intra pe favorite shelf, nu știu nici ce am detestat cel mai mult sau ce carte am abandonat pe la jumătate în clasa a V-a pentru că mă enerva. Acum am posibilitatea asta, să-mi iau cărțile virtuale și să le pun cum vreau, pe ce rafturi vreau, să le țin minte exact așa cum m-au impresionat.

Spre deosebire de Facebook, unde am reguli stricte de „nu veni în grădina mea cu piticii tăi”, pe Goodreads mă împrietenesc cu toată lumea, accept sugestii de lectură, am TBR-uri pe care le studiez constant, fac recomandări bazate pe alegerile amicilor, cunoscuți sau necunoscuți, pentru că atunci când e vorba de citit suntem, de fapt, amici fără explicații.

În paralel cu profilul de care vă spuneam am totuși și o agendă dedicată doar cărților citite (în mare parte) și TBR-urilor musai (o mai mică parte), pentru când o veni Apocalipsa și pică internetul. Dar cu speranța că Apocalipsa aia mai întârzie, îmi spun iar, cu hotărâre: nu vreau să renunț la dependența de Goodreads!

Mă deranjează dependența de orice, de la mâncare la alcool și la seriale sau oameni sau absolut orice, dar nu renunț la dependența de sentimentele variate care te trec când citești ceva, mereu altceva, mereu cu alte feeling-uri implicate, așa că nu renunț nici la sursa mea de inspirație, Goodreads.

Foto: pexels.com

Postări populare de pe acest blog

Nu mă subestima, hani. O să mă știi de undeva!

O știți și voi pe Petronela Rotar, da? O știți de la TV, ați citit-o pe acestblogdenervi , dar o știți de (alt)undeva? Pentru că eu o știu din câteva locuri în care cartea O să mă știi de undeva m-a dus sau m-a readus. 
Vreau să scriu cât pot de bine despre ea pentru că mi-a vorbit nespus de frumos, clar și răspicat, uneori dur, alteori cu un glas de mamă care-ți dă părul după ureche.

Autoarea e un burete îmbibat cu literatură - „Sfîrșitul nopții”, Petronela Rotar

Am citit-o pe Petronela Rotar pe acestblogdenervi înainte ca literatura ei să se materializeze într-o carte, apoi în mai multe, chiar dacă am început să o citesc anticipând, așteptând să-i găsesc un minus, să identific o hibă (a se vedea acest text scris de Petronela care explică tare bine niște lucruri). 

















Marcica Belearta despre poeziile pentru văduve: „M-o enervat un fost. Și uneori actualul. Și-un iepure”

Pe Laura Florescu n-o știți, dar deja multă lume a auzit de Marcica Belearta, pseudonimul Laurei, cea care a scris Poezii pentru văduve, carte apărută la finalul lui 2016 la editura Herg Benet. 
Despre ea n-am voie să vă spun că mănâncă pui vii de focă, dar trebuie să știți că locuiește în Câmpulung Moldovenesc, la dracu-n praznic, alături de bunica sa (căreia îi ascunde că și-a făcut tatuaj fain cu Totoro). 
S-a născut în 1979 la Iași, a studiat Electrotehnica și e IT-st autodidact. E gamer care a jucat tot ce se poate juca și recomandă League of Legends. A văzut toate filmele și serialele care se pot vedea, a și tradus filme și recomandă Snowpiercer-ul tradus de ea.