Treceți la conținutul principal

Cartea lui Dan Sociu, „Combinația” Soarelui ascuns la umbră

Născut în 1978, la Botoșani, Dan Sociu este unul dintre scriitorii contemporani pe care am ajuns să-i îndrăgesc încă de la primele pagini citite. Am cochetat cu poezia sa, apoi primul roman pe care (i) l-am citit a fost Combinația.


Am tras draperiile, m-am ascuns de căldura de afară și-am rămas citind pe nerăsuflate. Scrierea este clară, pe față, fără perdea. Dan Sociu își ține scriitorul în alertă, curios ca într-o sală de cinema când urmărește un film bun - pentru că romanul Combinația ar putea fi cel puțin un film de scurtmetraj. 

Autorul este ca un regizor care se plimbă pe scenă știind ce vrea să surprindă și cum să nu își plictisească publicul. Deși scurt, având 100 de pagini, romanul nu este unul ușor pentru publicul neavizat pentru că acțiunea este o combinație de secvențe politico-sociale și erotico-economice și este îmbibată în aluzii, în special politice, care mai de care mai piperate.

Deși nu-s atât de implicată în politica noastră actuală, deloc sau prea puțin diferită de cea din roman, modul antrenant în care naratorul reușește să coloreze și să arunce ironiile și aluziile politice, m-au făcut să le prind într-o veselie.

Totuși, foarte mult mi-au captat atenția poveștile de viață și povestea de dragoste a celor doi îndrăgostiți, povești desprinse de politică și deloc desprinse de realitate. Scenele erotice dintre cei doi sunt suficient de puține, suficient de multe, suficiente încât să-și păstreze cititorul atent la tot firul narativ, deci dacă nu vă atrag atât de mult aspecte precum politica, naționalismele și extremismele, romanul vă oferă de toate!

Acest roman a fost lectura mea într-o zi de vară, ascunsă la umbră, intrigată de Combinația lui Dan Sociu!

Postări populare de pe acest blog

Nu mă subestima, hani. O să mă știi de undeva!

O știți și voi pe Petronela Rotar, da? O știți de la TV, ați citit-o pe acestblogdenervi , dar o știți de (alt)undeva? Pentru că eu o știu din câteva locuri în care cartea O să mă știi de undeva m-a dus sau m-a readus. 
Vreau să scriu cât pot de bine despre ea pentru că mi-a vorbit nespus de frumos, clar și răspicat, uneori dur, alteori cu un glas de mamă care-ți dă părul după ureche.

Autoarea e un burete îmbibat cu literatură - „Sfîrșitul nopții”, Petronela Rotar

Am citit-o pe Petronela Rotar pe acestblogdenervi înainte ca literatura ei să se materializeze într-o carte, apoi în mai multe, chiar dacă am început să o citesc anticipând, așteptând să-i găsesc un minus, să identific o hibă (a se vedea acest text scris de Petronela care explică tare bine niște lucruri). 

















Marcica Belearta despre poeziile pentru văduve: „M-o enervat un fost. Și uneori actualul. Și-un iepure”

Pe Laura Florescu n-o știți, dar deja multă lume a auzit de Marcica Belearta, pseudonimul Laurei, cea care a scris Poezii pentru văduve, carte apărută la finalul lui 2016 la editura Herg Benet. 
Despre ea n-am voie să vă spun că mănâncă pui vii de focă, dar trebuie să știți că locuiește în Câmpulung Moldovenesc, la dracu-n praznic, alături de bunica sa (căreia îi ascunde că și-a făcut tatuaj fain cu Totoro). 
S-a născut în 1979 la Iași, a studiat Electrotehnica și e IT-st autodidact. E gamer care a jucat tot ce se poate juca și recomandă League of Legends. A văzut toate filmele și serialele care se pot vedea, a și tradus filme și recomandă Snowpiercer-ul tradus de ea.